Cea mai veche aşezare bisericească a fost în Răuceştii de Sus. Aici, în locul unde se află actuala biserică, a fost o biserică veche, din lemn, care a servit până în anul 1893.
ISTORIC BISERICA SF. NICOLAE – RĂUCEȘTI
Cea mai veche aşezare bisericească din zona comunei Răucești a fost atestată în Răuceştii de Sus. Aici, în locul unde se află actuala biserică, a fost o biserică veche din lemn, care a dăinuit până în anul 1893. Nu se cunoaşte data construirii acelei vechi biserici, dar din notiţele preotului Vasile Stamate, trecut la cele veșnice în anul 1901, rezultă că bunicul său, Alexandru Stamate, un venerabil păstor sufletesc, care, cu ajutorul enoriaşilor şi a altor binefăcători, a ridicat un locaş din cărămidă şi piatră, încăpător şi frumos, sfinţit în 1893.
Biserica a avut parte de- lungul vremurilor de slujitori vrednici şi buni gospodari. După preotul Nicolae Stamate a urmat nepotul său preotul Ion Stamate, răpus în plină activitate, apoi preotul Mihai Diaconescu, teolog mutat la Tg. Neamţ şi apoi la Bucureşti şi preotul Grigore Răzmeriţă, un mare iubitor al cântărilor bisericești, sub care s-a pictat biserica.
Pictura este una din cele mai frumoase din împrejurimi şi a fost executată de către profesorul pictor Vasile A. Gheorghiţă şi ajutorului său, acel zugrav de biserici, ţăranul C. Popescu, din Valea Seacă.
După preotul Grigore Răzmeriţă, mutat la Iaşi (unde a şi avut o moarte năprasnică) a urmat preotul Vasile Popa, originar din satul Târpești, comuna Petricani, un gospodar desăvârşit care ţinea biserica într-o curăţenie şi ordine exemplară. Alături de preoţi, biserica a avut şi cântăreţi desăvârşiţi cum a fost N. Stamate, care a slujit 40 de ani aici (la bătrâneţe s-a călugărit), Ion N. Stamate şi I. Cosma care, până a închis ochii (peste 80 de ani) a cântat la strana bisericii și regretatul Dumitru Ilieș, un mare iubitor al muzicii psaltice. În anul 1972, după trecerea la cele veșnice a preotului Popa Vasile (8 septembrie 1972), biserica este preluată de preotul Săvescu Dumitru până în anul 1974, după care începând cu 1 noiembrie 1974, biserica este păstorită cu mare har de preotul Mihai Vrânceanu, fiu al satului.
Biserica şi-a schimbat înfăţişarea prin refacerea părţii exterioare (1982), s-au schimbat vechile strane cu strane de stejari (1988), montarea unei centrale termice (2003), iar în anul 2004 s-a refăcut pictura. După ieșirea la pensie, a părintelui Mihai Vrânceanu, în anul 2025, este numit în postul de paroh preotul Pavel Ovidiu Dediu, care a continuat lucrările de înfrumusețare a ansablului bisericesc și a Bisericii parohiale, realizând schimbarea tâmplăriei Bisericii, montarea centralei termice pe gaz, refacerea instalației termice și electrice, construirea unui lumânarar din piatră și demarând lucrările de construire a unei noi Case Sociale. Toate acestea s-au realizat prin aportul nemijlocit al
credincioşilor din această parohie și cu sprijinul vrednicilor membri ai Consiliului și Comitetului Parohial.
Hramul principal al Bisericii este pe 6 decembrie de Sfântul Mare Ierarh Nicolae, iar cel de-al doilea hram este sărbătorit în vinerea din Săptămâna Luminată, Izvorul Tămăduirii.
